Iar el spune: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!". Aceasta înseamnă că era conştient de ce spunea, deoarece el credea. Dacă nu ar fi crezut, nu s-a fi dus la Iisus. Trebuie, însă, să înţelegem că, în sine, credinţa omului nu este niciodată suficientă în faţa lui Dumnezeu. „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele." (Marcu 9:24) Această vorbă adresată lui Iisus este înţeleasă ca o invocare a sprijinului divin întru desăvârşirea credinţei. Altfel spus, cel care i se adresează Mântuitorului îi cere acestuia să intervină pentru a-i risipi şi ultimele umbre de necredinţă, restul de îndoială… Expresia „cred, Doamne, ajută necredinţei mele" se poate traduce cu „mi-e dor de tine, Doamne". Dar e mai mult, este şi darul lui Dumnezeu către om, atunci cînd îţi este dor de Cel pe care Îl ai. Rezum: Este un dor de a-L vedea şi un dor pentru că-L vezi. Noaptea s-a lăsat luminos peste sat. Tăria cerească s-a înflăcărat Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! 'Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!' Mareste imaginea. Necredinta in atotputernicia lui Dumnezeu si increderea orgolioasa si inconstienta in suprematia omului erau deziderate ale vremurilor comuniste, impuse vointei omenesti. Ajută necredinţei mele! 9:21 PM. Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Cred în Biserică şi în Sfintele Taine, mă aştept ca Biserica să nu se amestece unde nu-i șade bine a interveni şi să păstreze cu sfinţenie cele duhovniceşti spre întărirea noastră. Totodată, contradictoriu şi paradoxal, n-o vreau nici oarbă şi De aceea răspunsul cel mai bun la această întrebare este: „Cred, Doamne, atât cât pot eu, ajută necredinţei mele!". Pentru că dacă credinţa mea nu este nici cât un bob de muştar înseamnă într-adevăr că nu cred. N-am atins nici măcar dimensiunea unui bob de muştar…. Extras din „Cuvinte vii", Ed. Bonifaciu, pag. 210. Gkuz. Vorbe amețitoare: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele." Duminică s-a citit în biserici episodul vindecării fiului lunatic, adus de tatăl său la Iisus. Din dialogul părintelui cu Mântuitorul face parte o replică antologică: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut" spune tatăl. Expresia „cred, Doamne, ajută necredinţei mele" se poate traduce cu „mi-e dor de tine, Doamne". Dar e mai mult, este şi darul lui Dumnezeu către om, atunci cînd îţi este dor de Cel pe care Îl ai. Rezum: Este un dor de a-L vedea şi un dor pentru că-L vezi. Noaptea s-a lăsat luminos peste sat. Tăria cerească s-a înflăcărat Ajută necredinţei mele! 9:21 PM. Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Cred în Biserică şi în Sfintele Taine, mă aştept ca Biserica să nu se amestece unde nu-i șade bine a interveni şi să păstreze cu sfinţenie cele duhovniceşti spre întărirea noastră. Totodată, contradictoriu şi paradoxal, n-o vreau nici oarbă şi Este relevant strigătul tatălui copilului: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!" (Marcu 9, 24). Interesant este faptul că, pe de o parte, omul îşi mărturiseşte credinţa în Iisus, iar pe de alta, mărturiseşte necredinţa neamului său. În interiorul lui se dădea un război între credinţa lui şi necredinţa conaţionalilor. Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!". ". Niciodată și nimeni nu va înțelege pe deplin strigătul părintelui: Marcu 9:24 „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!". Față în față cu durerea inima slăbește în credință. Față în față cu Isus ne ridicăm și sufletul nostru se umple de credință. Să

cred doamne ajută necredinţei mele